duminică, 26 aprilie 2020

Covide et impera - capitolul II



Sunt în şomaj... tehnic. Tehnic mă plăteşte statul, practic mă plătesc singur. Dar sunt obişnuit cu ideea. Uneori când mă masturbez las şi una de 50 pe noptieră, câteodată chiar de 100 dacă am făcut treabă bună. Sunt singurii bani cu care mă răsfăţ. V-am mai spus că sunt zgârcit. Sunt atât de zgârcit încât atunci când beau bere pun sifon peste. Când beau sifon pun apă de la robinet peste. Când beau apă de la robinet o las să curgă mai încet decât poate să realizeze apometrul. Sunt atât de zgârcit încât atunci când fac piure pun cartofii la fiert cu tot cu coajă... nespălaţi... în pungă. Eu nu ţin uleiul în sticlă. Tot uleiul meu stă în tigaia din cuptor. Încă mai simt în el gustul de la puiul ăla pe care l-am cumpărat când eram salariat. Îmi aduc aminte bine ziua aia. Am dat 8.98 pe un kil jumate de pui, 8.99 pe un kil de banane şi 10.99 pe un pachet cu 3 prezervative. Nu, nu le spăl după ce le folosesc... nu le pun odată pe faţă odată pe dos. Am zis că sunt zgârcit, nu idiot. Astea nu-s vremuri să pui de copii. Pur şi simplu nu mă mai fut.

Trebuie să vă spun... sunt atât de zgârcit încât atunci când mă spăl fac acelaşi lucru cu apa ca atunci când beau de la robinet, doar că e cea caldă. Rufele le spăl în cadă, cu apa care curge de pe mine când fac duş. Eu nu scot dopul de la cadă niciodată. Apa de la rufe o torn în bazinul de la veceu. Apa la veceu o trag doar după numărul doi. Nu am nici aer condiţionat, nici hotă, dar am uşa de la intrare. Am vândut fierul de călcat pe Olx. Dacă am nevoie de haine călcate le iau pe mine cu câteva ore înainte. Aspiratorul îl folosesc doar când nu mai pot să disting covorul de parchet. Părul se usucă şi fără foehn. La baie nu am fereastră dar nici la ventilator nu dau drumul. Baia e lângă intrare şi uşa aia e mereu deschisă. Nu mi-e frică de hoţi. Acum câteva zile a intrat unul peste mine în casă. Urla la mine să-i dau tot ce am. I-am dat un sul de hârtie igienic şi juma’ de pachet de drojdie. Mi-a mulţumit cu lacrimi în ochi. Apoi am făcut dragoste pe scara, dezinfectată de primărie, a blocului. Nu sunt gay... dar trăim vremuri complicate.

Vă spun... de-abia aştept să revină lucrurile la normal. Vreau să lucrez iar pentru bani, nu să stau pentru ei. Vreau din nou să nu mai am timp pentru mine. Să mă trezesc cu noaptea în cap, să stau ca piatra în trafic sau ca sarmaua în tramvai când nu mai am bani de benzină sau de piese la maşină. Vreau iar să trec pe lângă viaţă şi ea pe lângă mine, să fac bani pentru alţii ca să aibă cu ce să mă plătească şi pe mine. Vreau să-mi pot lua încă odată lucruri de care nu am nevoie ca să-mi satisfac nevoi pe care nu le am, doar aşa, ca să uit, să obosesc, să adorm, să dorm, să pot să o iau de la capăt a doua zi cu noaptea în cap. Vreau să fiu iar bou, să mănânc iar pui la 5.99 pe kil, să râgâi iar ca porcul de la o bere fără sifon în ea. Aş da totul pentru nimicul de atunci, doar că nu mai am nimic să dau. Sunt atât de zgârcit că nu mai vreau să respir. Dacă aş lua Corona aş ţine-o toată pentru mine!

2 comentarii:

  1. Am vazut pe cineva pe facebook care s-a reprofilat (nu mi-e clar ce facea inainte de pandemie, dar sigur nu era cofetar) si traieste (si) din cozonaci. Face, vinde, etc. Pare ca cererea e mare pentru cozonacii lui. Acu'nu mi-e clar daca face destui bani din asta.

    RăspundețiȘtergere
  2. La inceput, am ras. Dar, spre final, m-a intristat tare postarea asta. :(

    RăspundețiȘtergere