Ce blestem o fi pe capul românilor de nu-şi pot atribui şi ei nici măcar un preparat culinar fără să se găsească cineva să afirme că originea lui e alta. Dacă ar fi să ne luam după origini, atunci nici noi românii nu suntem români, ci ne tragem de pe undeva din Africa de unde a coborât maimuţa din pom şi s-a gândit că ar fi mai bine să stea dreaptă.
Cozonacul reper, cel de mamă şi
bunică, adânc întipărit în mintea celor mai norocoşi dintre noi, care au avut
ocazia să-l guste când el încă se făcea acasă, este exemplul suprem pentru ceea
ce se vrea a fi bucătăria românească, o bucătărie a cărei independenţă este
negată până şi din interior. Mai toţi bucătarii semi-cunoscuţi şi cunoscuţi de
pe la noi spun despre bucătăria românească, că ar fi austeră şi plagiatoare la
origini, violată mai apoi de comunişti şi adusă în starea în care e azi...
fadă, modestă şi nerecunoscută pe mapamond. Până şi marele, la propriu, Anton
Roman, spunea că noi nu avem preparate autentice, dar el măcar recunoştea că
rezultatul combinaţiilor şi permutărilor executate intenţionat ori influenţate
de eu ştiu ce factori geopolitici exercitaţi în momentul zămislirii, au dus
inevitabil la naşterea unor preparate autentice, pur româneşti.
Noi românii facem „revisitée” cum
zice francezu’, de când francezii nici nu inventaseră termenul. Strămoşul
cozonacului este fără îndoială brioşa franţuzească, care din punct de vedere
structural este o minunăţie ce-ţi permite să creezi o infinitate de forme şi
împletituri, dar ca şi gust nu e decât o cocă de pâine umplută până la refuz cu
unt. În partea cealaltă a Europei, rusul, cu limba-i aspră, parcursă de
hectolitri de votcă, s-a gândit să umple brioşa franţuzească cu atât de multă
umplutură dulce încât coca, şi aşa fadă,
avea să îşi piardă orice identitate. Românul, mai cumpătat din fire decât
vecinul rus şi mai sărac decât fratele francez, a scos o parte din umplutură,
suficientă cât să creeze un echilibru, a renunţat mai apoi la o parte din unt
ori l-a înlocuit pe de-a întregul cu o
grăsime mai ieftină, mai de-a locului şi l-a îmbogăţit cu tot soiul de arome ca
să împace şi influenţa mediterano-orientală. Creştin ori credul, naiv şi
romantic, inventiv şi obraznic dar niciodată tehnic şi onest, românul s-a
gândit că pe lângă reţetă ar fi cazul să strecoare şi un set de regul
mistico-fantastice care să încurce orice nesăbuit ce ar avea de gând să se
aventureze în prepararea unei astfel de opere culinare. Şi eu am fost, în
naivitatea mea amatoricească, păcălit de aceste reguli, eu care mă vreau a fi
un inginer culinar, am căzut în plasa întinsă intenţionat ori din întâmplare de
cei ce-au perpetuat şi modificat în bine ori rău conceptul de cozonac până în
zilele noastre.
Recunosc că prin firea mea
tehnică începusem să explic o reţetă de cozonac, luând fiecare ingredient în
parte. Scrisesem numai despre drojdie mai mult decât textul de sus şi m-am
gândit că nu am încă genul de cititori care să treacă printr-un astfel de chin
intelectual aşa că am să las explicaţia pe îndelete pe mai târziu. Am să încerc
să vă captivez însă cu o reţetă de cozonac pe care l-am făcut cu ocazia
Crăciunului în laboratorul artizanal în care lucrez. Nu e un cozonac tipic. Am
făcut din nou acelaşi lucru pe care l-au făcut strămoşii mei. M-am uitat la
francezi pentru a crea aluatul perfect, la ruşi pentru umplutură şi am încercat
să păstrez cât mai mult din gustul autentic de cozonac, adăugând desigur şi o
notă personală.
Totul începe într-un castron
mediu cu 25 de grame de drojdie proaspătă (am folosit Budafok nu pentru că m-au
plătit să le fac reclamă ci pentru că e cea mai bună), 30 de grame de făină
albă (000,480 – nici o diferenţă) şi 60 de grame de lapte călduţ – însemnând 28oC
pentru cei norocoşi cu termometre sau o temperatură neutră la atingere pentru
cei cărora le place să-şi folosească degetele. Se amestecă totul cu un tel până
se omogenizează şi se lasă la dospit la temperatura camerei (21oC)
10-15 minute sau până face un dom şi se aude cum drojdia ţipă. Nu pe bune,
drojdia chiar ţipă, pentru că face sex, sau se multiplică pentru cei mai
pudici. Şi acest lucru este foarte important dacă vrem să creştem o cocă atât
de densă cum e cea pe care o facem.
Cât timp drojdia se distrează,
tăiem 150 de grame de unt în bucăţi de mărimea unui cub de gheaţă şi îl lăsăm
să se înmoaie la temperatura camerei. În bolul de la mixer-ul planetar, pentru
cei norocoşi, sau într-un castron mare pentru cei mai puţin, împreunăm 2 ouă de
mărime medie sau 50 de grame per bucată ou fără coajă cu 3 bucăţi sau 60 de
grame de gălbenuş, 80 de grame de zahăr fin dacă se poate, 5 grame de sare fină, coaja rasă de la o lămâie
şi o portocală mari, 30 de grame de rom şi 10
grame de extract de vanilie pe care le batem spumă cu telul.
Când ouăle au făcut spume
scoateţi telul şi înlocuiţi-l cu cârligul de aluat, adăugaţi maiaua, 500 de
grame de făină albă şi cel puţin 60 de grame de lapte rece, cât mai rece, mai
ales dacă folosiţi mixerul planetar. Zic cel puţin 60 de grame pentru că făina
de la noi e proastă sau bună indiferent de producător, de la lot la lot şi nu
am de unde să ştiu ce făină aveţi voi. Dacă aluatul pare prea tare mai adăugaţi
10, maxim 20 de grame de lapte. Reţeta e calculată în aşa fel încât să n-o
stricaţi nici într-o situaţie, nici în alta. Astea sunt doar mici ajustări pe
care o să le folosiţi cu timpul pentru a ajunge la un rezultat mai bun.
Frământaţi aluatul la viteză medie până când coca se desprinde de pe bol după
care adăugaţi untul în trei tranşe de câte 50 de grame. Amestecaţi doar până se
încorporează. Transferaţi coca din bolul de la mixer într-un alt bol uns cu
ulei şi acoperiţi-o cu folie de plastic. Ţineţi-o la frigider minim 2 ore sau
până se dublează în volum în funcţie de
temperatura frigiderului vostru.
Între timp pregătiţi o umplutură
din 400 de grame de nucă măcinată până la stadiul de pastă amestecată cu 200 de
grame de zahăr pudră, 50 de grame de cacao bună, 3 ouă medii, 50 de grame de
vinars şi un praf de sare (1 gram).
Pregătiţi şi un sirop din 600 de
grame de zahăr cu 200 grame de apă. Luaţi-l de pe foc când tot zahărul s-a
dizolvat şi rezistaţi tentaţiei de a amesteca în el. Lăsaţi-l să se răcească
puţin şi îmbălsămaţi-l cu 200 de grame de vinars şi un baton de vanilie dacă vă
e la îndemână. Acoperiţi-l şi păstraţi-l pentru mai târziu.
Scoateţi coca de la frigider,
tăiaţi-o în două şi formaţi două bile egale din ea. Puneţi fiecare bilă în
folie de plastic unsă cu ulei şi returnaţi coca înapoi la frigider pentru încă
3 ore. Pare mult, dar sunt etape importante peste care nu ar trebui să săriţi
dacă vrei un rezultat bun. Răbdarea vă va fi răsplătită. După ce s-au scurs
cele trei ore luaţi o bucată din cele două şi întindeţi-o într-un dreptunghi de
aproximativ 30x40 de centimetri folosindu-vă de puţină, cât mai puţină făină.
Când aţi terminat de rulat întoarceţi foaia pe partea cealaltă. Curăţaţi-o de
excesul de făină şi întindeţi jumătate din umplutură până înspre margini,
lăsând un loc liber de vreo 4 centimetri la una din marginile scurte. Rulaţi
aluatul din aproape în aproape, ţinând strâns pe toată lungimea cu ajutorul
degetelor şi podului palmei şi când ajungeţi la capăt ungeţi marginea goală cu
puţină apă şi apăsaţi-o peste restul de aluat rulat. Tăiaţi 5 centimetri din
fiecare capăt al ruloului cu ajutorul unui cuţit şi mutaţi rulada pe o tavă
unsă cu ulei. Acoperiţi coca cu o folie unsă cu ulei şi depozitaţi-o în
congelator pentru 15 minute. Procedaţi la fel şi cu cealaltă bucată.
Între timp pregătiţi două forme
de cozonac scurte de (20x10x10). Ungeţi-le cu unt topit, nu ulei, nu margarină,
unt – e important pentru gust şi după atâta muncă, chiar nu e momentul să vă
prostiţi.
Pentru o asigurare suplimentară
decupaţi nişte fâşii de hârtie de copt pe lung şi pe lat şi acoperiţi fiecare
formă cu ele. Scoateţi un rulou din congelator şi tăiaţi-l pe lung în jumătate.
Aşejaţi jumătăţile cu partea tăiată în sus una peste alta în formă de cruce şi
împletiţi-le. Puneţi acum deja cozonacul în formă. Acoperiţi forma cu folie de
plastic. Puneţi forma în frigider şi lăsaţi-o să crească peste noapte sau măcar
vreo 8 ore dacă nu e încă noapte. Procedaţi la fel şi cu celălalt rulou.
După un somn bun sau o aşteptare
cruntă, puneţi în cuptor o oală cu apă fiartă şi închideţi uşa. Scoateţi cele
două forme din frigider, daţi-le plasticul la o parte şi puneţi-le în cuptorul
aburind pentru 30 de minute. După 30 de minute scoateţi formele şi oala din
cuptor. Preîncălziţi cuptorul la 160 oC sau undeva între foc mediu
şi mic la un aragaz clasic şi coaceţi în sfârşit cozonacul timp de 45-50 de
minute sau până când este gata. Cozonacul e gata când e bine rumenit şi ferm la
atingere. Faza cu băţu’ nu merge aici pentru că e plin de umplutură şi vă
păcăleşte. După ce s-a copt lăsaţi-l să se răcească 5 minute în afara formei
după care îmbăiaţi-l pentru 10-15 secunde în sirop. Scurgeţi excesul şi
returnaţi cozonacul în formă. Acoperiţi forma cu folie de plastic şi lăsaţi-l
aşa o zi. Dacă aţi fost suficient de determinaţi să ajungeţi până în punctul
ăsta, consumaţi-l cu plăcere.
Sigur, există şi varianta scurtă
în care săriţi peste toate etapele de dospit la rece şi dospiţi aluatul la
cald, dar e mult mai neplăcut de lucrat şi rezultatul nu va fi nici pe departe
acelaşi. Nici ca aspect, nici ca gust. Mai există desigur varianta să ne lăsaţi
pe noi ăştia, dispuşi să-şi piardă nopţile dinaintea sărbătorilor, ca voi să vă
puteţi bucura de aşa ceva. Iar pentru cei ce încă nu văd în reţeta de mai sus
justificarea preţului „exorbitant” pentru un astfel de produs, îi invit să
rămână la cei de 8 lei bucata, la ofertă în supermarket-uri.
buna,
RăspundețiȘtergeream facut reteta publicata, am respectat toti pasii, mi-a placut ce a iesit :) tx!
Am facut si eu ceva extrem de similar, retata celor de la Chocolat impartasita intr-un Good Food acum cativa ani...doar ca ei fusesera extrem de zgarciti cu detaliile. Am senzatia ca tu chiar ai impartasit toate secretele acestei retete si apreciez :)
RăspundețiȘtergereAm o nelamurire, la final, cozonacul se "scufunda" total in siropul dulce sau doar partial?
Salut, am si eu o intrebare, cum se scaleaza reteta? Eventual se merita sa faci procentaj de brutar (banuiesc ca asa ar fi corect) sau dublezi cantitatile daca vrei sa faci cantitate dubla (ceea ce e incorect dpmdv). Merci si bafta in continuare
RăspundețiȘtergereIau aceasta reteta ca pe o provocare, sigur o s-o incerc. Dospirea la rece o folosesc si eu cand fac paine cu maia.
RăspundețiȘtergereScrie in reteta : " După ce s-a copt lăsaţi-l să se răcească 5 minute în afara formei după care îmbăiaţi-l pentru 10-15 secunde în sirop "
ȘtergereTestez clar si reteta asta, eventual folosim nitzica peltea de struguri ca sa ii dam o nota personala. Dar m-ati cucerit cu prezentarea din introducere.
RăspundețiȘtergereFelicitari si mult spor in continuare!
Am testat reteta, merita tot timpul. Sunt cei mai buni cozonaci
RăspundețiȘtergereExcelent.Multumiri pentru generozitate .
RăspundețiȘtergereSuper reteta! Si foarte bine explicata. Mi-au iesit niste cozonaci minunati. Multumesc!
RăspundețiȘtergerePai sa faci un cozonac din asta îti ia 2 zile nici cozonacul nu mai e ce a fost odata .Felicitari pentru rabdare arata frumos dar ia prea mult timp preparatul
RăspundețiȘtergereDupa ce mananci o singura data nu vei mai vrea alt cozonac
ȘtergereNu sunt innebunita dupa cozonac,dar n-am văzut în viața mea un cozonac sa arate atat de bine 😱🤩 Felicitări!!!!
RăspundețiȘtergereBuna ziua! In loc de vinars se poate folosi whisky sau coniac?
RăspundețiȘtergereSe poate folosi orice alcool, dar personal imi plac cel mai mult cu Grand Marnier
ȘtergereVad ca reteta are inca succes. Fac cozonacii asta de vreo 3 ani, asa ca las aici niste sfaturi pentru cine ii face prima oara:
RăspundețiȘtergere- Luati in considerare ca dureaza cam 2 zile sa-i faceti (5 ore + o noapte trebuie sa stea la dospit)
- Puteti sa-l framantati de mana, dar este oribil, mai ales dupa ce adaugati untul (aluatul e extrem de lipicios). Recomandat e un mixer planetar.
- Personal, nu-mi place gustul lor cu coniac / vinars - au gust de parca au fost scapati in alcool. Pana acum cel mai bine au mers cu Grand Marnier, o combinatie dulce de coniac si lichior, cu gust de portocale.
- Daca urmati instructiunile pentru siropul de zahar o sa obtineti destul sirop sa insiropati 80 de cozonaci (si reteta produce doar doi). Daca adaugati si 200gr de alcool in el, o sa aveti o gramada de sirop aruncat. Puteti sa reduceti cantitatatile de zahar si lichid (atentie, e apa + coniac in reteta, 400gr in total) la jumatate
azi am dat de acest fel de cozonaci, in general de cind e carantina m-am apucat sa coc, am tot auzit dar nu credeam ca atit de mult te energizeaza, iti da viata lucrul cu aluatul, am facut simpli cozonaci sunt mega incintata, azi il incep pe acesta pina simbata il termin :D, da mixterul planetar e o bejuterie in bucatarie, multumesc foarte mult de sfaturi, ma gindeam si eu ca siropul e mult.
ȘtergereVreo 80 de cozonaci nu cred, dar macar 10.Eu folosesc lichior de migdale.
Ștergeredaca folosesc drojdie uscata rezultatul este acelasi?
RăspundețiȘtergereTrebuie neaparat sa încerc rețeta! M-au cucerit pozele
RăspundețiȘtergereMinunat cozonac! L-am făcut de două ori în două săptămâni.
RăspundețiȘtergereMultumesc pt reteta! E minunat!
RăspundețiȘtergereFoarte buni cozonacii! Multumim pentru reteta! Singura obiectie este ca am folosit coniac si are un gust destul de puternic de alcool insa data viitoare voi incerca cu Grand Marnier.
RăspundețiȘtergereLa ce temperatura a frigiderului au fost dospiţi cozonacii?
RăspundețiȘtergereFoarte făină rețeta, succes garantat...
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos!
Wow! Este cel mai bun cozonac pe care l-am mancat. Am facut reteta de 3 ori in 2 saptamani (de test inainte de Craciun, de Craciun si pe 1 ianuarie).
RăspundețiȘtergereDe acest Paste intentionez sa pregatesc acest cozonac. Am ajuns de pe blogul lui Adi Hadean aici (asa am descoperit ca reteta era a ta, initial ma gandisem ca ii apartine lui Hadean). Savuroasa descrierea ta, ca o poveste care curge cuceritor (si cred ca, judecand si dupa poze, si dupa comentarii, savuros e si rezultatul). Abia astept sa imi cuceresc invitatii la masa de Paste. Paste Fericit!
RăspundețiȘtergereUn mare mulțumire de la Maria Fieraru către DR DAWN pentru că m-ai ajutat să-mi reconstruiesc casa spartă. Incoerența a fost la ordinea zilei în casa și în căsătoria mea. Soțul meu a avut o problemă al naibii și îmi sfâșie carnea de când am început să avem prea multe dezacorduri. În unele zile tocmai a plecat și nu s-a întors decât în ultimele săptămâni. Am fost devastat și am încercat tot ce am putut pentru a remedia problemele, dar nu am reușit. A trebuit să caut ajutor și am fost îndrumat de un prieten să contactez DR DAWN, ceea ce am făcut. Nu am știut niciodată că va fi posibil pentru că problemele persistaseră timp de doi ani întregi. DR DAWN m-a liniştit şi mi-a spus să am încredere în el şi să cred că dorinţele mele se vor împlini. Mi-a reparat căsnicia cu relația sa puternică de reuniune de dragoste și casa mea este din nou grozavă și soțul meu este cu mine pentru a nu pleca niciodată. Contactează-l și tu și crezi că te poate ajuta pentru că nu are înregistrări proaste. Doar WhatsApp-i +2349046229159
RăspundețiȘtergeresau e-mail-i prin: dawnacuna314@gmail.com