Covide et impera - capitolul I

Ca să eliminam de la început orice dubiu, toată activitatea mea online este finanţată de ruşi, dar şi de masoni, de evrei şi chinezi laolaltă. Mă pasionează dezinformarea, fakenews-ul şi instigarea la ură şi neîncredere. Traiesc pentru dezbinare, destabilizare, decredibilizare şi dezumanizare. Mă folosesc de lucruri ireale pentru a atrage, pentru că realitatea repugnă... aşa e, hai că ştiţi că aşa e. Atrag prin fals şi minciună sau frumos şi ideal, utopizez distopii, îndemn către practicarea impracticabilului şi critic anormalitatea normalului.

Ştiu că sunt nimeni pe lumea asta şi că frica de moarte suprascrie raţiunea aşa că ar fi imposibil să discut raţional cu voi acum. Tot ce pot să fac e să fiu amuzant, căci umorul suprascrie frica; întrebaţi-i pe cei care-au trăit în comunism.

Ştiaţi de exemplu că un alt termen pentru distopie este cacotopie? Adică un cuvânt mai potrivit nu aveai cum să găsesti pentru nişte vremuri de căcat, căci sunt de căcat vremurile şi de trăit chiar trăim într-o distopie, doar că e un cuvânt prea greu de mestecat zilele astea.

Bine... nu e rău pentru toţi. Haptofobii, misofobii, germofobii, dar mai ales nosofobii pot spune în sfârşit că trăiesc într-o lume normală. #dexonline

Şi leneşii trăiesc vremuri bune. Acum mai mult ca oricând nu doar că e ok să stai în casă şi să nu faci nimic toată ziua, e chiar obligatoriu.

Mai ştiţi când îi înjuraţi pe toţi asistaţii sociali? Cine mai râde acum? Abia aşteptaţi să vă intre şomajul tehnic, dacă o intra. Aţi văzut cum s-au plafonat preţurile? Au urcat până în plafon. Noroc că s-a interzis interzicerea exportului de cereale şi biscuiţi. Putem să ne mâncăm între noi liniştiţi ştiind că am ajutat ţările mai civilizate să aibă pâine şi sparanghel. #sparanghelamerkel

Vă daţi seama dacă ne-ar fi prins corona cu chiloţii în vine, adică cu Vasilica în loc de Werner? Vă daţi seama câţi bani ar fi ştiut ăia să facă pe cocoaşa noastră autoizolată în vremurile astea? Nu zic, fac şi ăştia dar... Ieri s-au pus dea curmezişul bulevardului câteva maşini de poliţie ca să treacă două cisterne cu tunuri care dezinfectau aerul. PSD-ul ar fi fost mai responsabil şi cu siguranţă ar fi dezinfectat şi dezinfectantul înainte.

Nu e numai rău. La Bucureşti se respiră aer de munte în zilele în care nu miroase a hoituri arse, iar pe Lacul Morii a fost zărită o balenă ucigaşă pe care cineva încerca s-o ademenească la mal cu un borcan mare de maioneză în timp ce zbiera la ea: „Oano! Ieşi fă d-acolo că s-a inundat Splaiul!” 

#NanoMaron #Anagrame #Glumecugrase

S-au ieftinit în sfârşit carburanţii. Acum când pui de 100 chiar ajunge benzina din pompă până la maşină. E prima oară de când alimentez când n-am scuturat furtunul deloc înainte să-l scot din gaură. Ieri în schimb mi-am scos claxonul şi butonul de avarii. Seara când ajung acasă îmi ridic singur ştergătoarele ca să am ce lăsa jos dimineaţa înainte să plec. Pun frâne bruşte pe bulevarde goale ca să mă dau cu dinţii de volan, merg în zig zag, apoi opresc maşina de-a curmezişul drumului. Ies din ea, îmi dau două picioare la portieră, un pumn în geamul şoferului, înjur de morţi şi carantinaţi în timp ce-mi storc glandele pentru o flegmă care în loc să ajungă pe parbriz se opreşte în siguranţă pe interiorul măştii de 5 lei bucata.

Eu nu îmi trag la imprimantă declaraţii tip. Am şi imprimantă şi tuş, dar sunt zgârcit. Le scriu de mână... cu un pix Atlas cu arc... pe post-it-uri.. fără să apăs prea tare. Ieri mi s-au terminat post-it-urile şi am scris pe o rolă de hârtie igienică. Pentru că nu ştiam unde o să găsesc post-it-uri mi-am făcut un traseu cu toate magazinele din proximitate pe care le ştiam. Am folosit toată rola, dar nu-mi fac griji căci sunt rafturile pline. S-a întors şi drojdia, dar a venit ca o erecţie întârziată după ce nevastă-ta dezamăgită şi-a tras deja chiloţii pe cur şi ţi-a întors spatele.

Încerc pe cât posibil să mă duc la cel mai apropiat magazin. De obicei o iau pe centură ca să evit semaforul ăla care ţine două minute. Pe centură e destulă agitaţie căci tirurile umblă şi amore vincit omnia. Dacă mai ţine mult Corona, o mare parte a personalului din Horeca va trebui să se reconvertească profesional... tot pe servicii, doar că mai trebuie să pună un W in faţă. Mereu am auzit că e bine să faci bani din ceva ce-ţi place. Cui nu-i place să se fută? Mai ales în Horeca. Se fut ăştia de se crucesc şoarecii pe sub mesele reci.

#whoreca #pentruproşti #reconversieprofesionistă 

Cumpăr doar ce-mi trebuie. Aşa am o scuză să ies mai des şi pot să mă laud că las şi celorlalţi produse. Mască port doar când sunt singur în maşină şi de obicei o ţin sub guşă sau pe-o ureche. Dintotdeauna mi-a plăcut să fiu la modă. În magazin nu port mască. Aşa sunt sigur că am cel puţin doi metri faţă de ceilalţi pentru că ei se feresc de mine ca de un arici pe care s-a aşezat un sifilitic. Chiar dacă cumpăr puţin, profit de perioada asta liniştită şi citesc etichetele cu atenţie. De obicei nu-mi place ce scrie acolo şi pun produsele la loc. Port mânuşi... odată pe faţă, odată pe dos. În general când mă duc la magazin se nimereşte să fie pe dos. Sunt genul care transpiră abundent şi am şi ten gras. Mereu trăiesc cu frica că n-or să-mi ajungă banii când trebuie să plătesc la casă şi de obicei când intru în magazin îi număr... de câteva ori. Voi scuipaţi pe mijlociu şi arătător când trebuie să număraţi bani? Imi plac bancnotele cu valoare mică, aşa pare că am mai mulţi bani în portofel şi nu poţi să ştii niciodată când se uite vreuna să vadă cât de gros e. Nu plătesc cu cash .. ar fi iresponsabil din partea mea. Ăia îi ţin doar aşa ... ca pe o şosetă în chilot. Am bani pe card şi achit cu el ori decâte ori e posibil. Nu ştiu cum se face, deşi cumpăr puţin şi ăştia au plafonat preţurile mereu trebuie să achit peste 100 de lei. De obicei mă scarpin a mirare la ochi când văd asta şi apoi bat pinul. Nu reţin niciodată pinul, dar mereu încerc 1234 apoi 6789 apoi imi aduc aminte că e 5050. Noroc că am doi metri între mine şi cel din spate, altfel l-aş auzi cum pufneşte. Într-o zi am strănutat cu muci pe un scut din ăla de plexiglas şi casieriţa s-a uitat urât la mine. Ca să salvez momentul am desenat o inimă cu degetul prin stropi. Nu s-a mai uitat urât la mine şi nici banii n-a vrut să mi-i mai ia. Amore vincit omnia din nou. Avem o speranţă.

Ţineţi-vă de ţâţe, că vine şi capitolul doi, mai repede decât o să vină al doilea val. #optimism #poveştideadormitcorona #sitdowncomedy #ieşiţidincasădacănuvăpasă #balŞmascat