Am început anul foarte bine. Luna
asta am realizat tot ce mi-am propus şi asta pentru că tot ce mi-am propus a
fost să nu realizez nimic. Mi-am dat în sfârşit seama cât de valoroasă e viaţa,
mea, pentru alţii. Toată lumea, cunoscută ori nu mie, are nevoie de mine. Sunt
important. Sunt peste tot. Sunt copilul cuiva, nepotul cuiva, strănepotul
cuiva, sunt frate, văr, unchi, cumnat. Sunt într-o relaţie. Sunt partener,
jumătate, marea iubire ori dezamăgire. Am potenţial. Sunt un potenţial tată, un
potenţial soţ, un potenţial amant. Sunt din societate. Sunt angajat, recrutat,
intervievat, evaluat, recompensat, utilizat, stresat, disponibilizat. Lucrez,
şomez, produc, consum, cheltui, împrumut, plătesc, primesc, dau înapoi. Sunt
client, consumator, audienţă. Sunt spiritual. Cred, nu cred, mă rog, blestem,
îngenunchez şi ridic pumnul la cer. Sunt om. Respir, transpir, inspir sau dezamăgesc,
vorbesc, greşesc, reuşesc, mă prăbuşesc. Râd, plâng, strâng… din dinţi,
cariaţi, plombaţi, detartraţi. Mă spăl, mă-mput, mă spăl la loc. Mă duc,
mă-ntorc, mă culc, mă scol. Mănânc, mă cac, mă fut şi mor. Sunt cifre, litere, vorbe ori simple gânduri. Sunt
pe o hârtie sau într-un cip, în gura cuiva… şi nu aşa cum aş vrea, sau doar în
capul lor. Exist. Exist şi nici nu mai trebuie să gândesc pentru asta. O fac
alţii pentru mine. Mie nu-mi mai rămâne, decât să mă îndoiesc.
marți, 26 ianuarie 2016
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
hmmm....de gandit.
RăspundețiȘtergerenumai bine Mircea,
te urmaresc de cand erai intern AH
aici esti TU
respect,
Monica