PREFAŢĂ
Cred că a sosit momentul ca cineva să adune într-un singur loc cât mai
multe informaţii utile legate de făină. Acum o lună de zile m-am apucat să
scriu acest articol şi am realizat că un singur articol, fie şi împărţit pe
capitole nu ar fi suficient pentru a comprima toată informaţia existentă până
la ora actuală. Am vreo 7 cărţi serioase din care citesc, unele mai vechi,
altele mai noi şi mi-am dat seama de faptul că ştiinţa, pe cât de utilă e şi
foarte înşelătoare şi ceea a fost adevărat ieri, e fals mâine şi din nou
adevărat în viitor. Aşadar, ce o să scriu eu aici în următoarele luni despre
făină reprezintă ceea ce am înţeles eu, cu limitele mele intelectuale, vizavi
de ceea ce se ştie până la ora actuală despre făină, din toate sursele pe care
le-am avut la îndemână. Pe măsură ce citesc, baza de date din care extrag informaţii
se ramifică exponenţial. Am ajuns deci la concluzia că nu o să reuşesc
niciodată să aflu singur tot ce se poate ştii despre făină şi că poate ceea ce
înţeleg eu să fie şi greşit într-o anumită masură, motiv pentru care, dacă
printre cei ce or să citească se află oameni care pot argumenta anumite greşeli
care cu siguranţă or să apară în acest lung demers, îi invit să mă corecteze,
ca împreună să construim ceva util. Celor care vor să comenteze aducând drept
argumente, articole de pe net, pe care staţi liniştiţi că le-am citit deja şi
90% din ele sunt nişte mizerii, vă spun că: Mă cac pe voi, ieşiti de pe blogul
meu! Aşadar, să începem...
Capitolul I – În percepţia generală
În marea familie a prafurilor
nenorocite care ne distrug sănătatea, făina e sora mai mică a zahărului despre
care am scris aici. De fapt, precum zahărul,
cu ai lui mulţi fraţi discriminaţi în funcţie de culoarea ce o posedă şi făina cu
surorile ei au cam aceeaşi problemă. Cu cât e mai albă, cu atât e mai curvă.
Până nu de mult, culoarea, dată de gradul de rafinare al inculpatei, era cea
mai mare problemă de imagine pe care făina o avea.
Acum însă, datorită câtorva nenorociţi (a se
citi ghinionişti) de celiaci, a mult mai multor ipohondri cretini, a femeii
integrale Oprah Winfrey şi a rafinatei Gwyneth Paltrow, a veşnicilor
antreprenori exploatatori de prostie umană şi nu în ultimul rând a nenumăraţilor
idioţi care propagă noninformaţie via net, făina cu al său gluten diabolic s-a
transformat într-un antierou culinar.
Înainte să ne cuprindă pe toţi
prostia, haideţi să aflăm una, alta despre făină, căci din câte observ, nu s-a
găsit niciunul până acum să scrie vreun articol decent despre unul din cei mai
importanţi combustibili ai fiinţei umane, un praf magic capabil să producă
crusta unei baghete.
Am citit câteva articole scrise
de conbloggeri de-ai mei şi de unu, doi jurnalişti rataţi de pe la vreun ziar
falimentar şi cu mici excepţii cei mai mulţi n-au făcut decât să traducă sau să
reinterpreteze prost şi incomplet lucruri pe care le-au citit şi nu le-au
înţeles de prin cărţi piratate ori din alte surse slab documentate. Eu unul o
să mă abţin să scriu istoria grâului de la Hammurabi încoace ori să vă dau
denumiri în latină pentru grâu, căci deşi interesante, aceste informaţii sunt
total irelevante pentru cofetari.
Dacă furaţi reţete de prin cărţi
americane piratate cu sârg ori de pe blogurile lor mai fancy decât ale voastre,
sunt sigur că vă împiedicaţi mereu de termeni precum „bread flour”, „cake
flour” sau „AP flour” şi ziceţi ce căcat or fi alea? Apoi reveniţi pe domeniu
.ro la vreuna cu trafic mare şi degete mici ca nişte cârnăciori de bere la
mâini, care vă spune că bread flour e echivalentul la 650 a noastră, 000 la
cakeflour şi tot aşa. Bovina de mai sus e un personaj colectiv, fictiv, dar
care descrie perfect felul în care sunt diluate informaţiile din blog în blog,
de te întrebi de unde a pornit şi cum dracu nu s-a găsit nimeni să
contra-balanseze mizeria asta.
Săptămâna viitoare: Capitolul II – În câmp, unde o să
aflaţi de ce au americanii grâul mai tare decât europenii şi cât de important e
soiul de grâu pentru calitatea făinii, dar şi de ce autorităţiile şi mass-media
de la noi mint populaţia că recolta de grâu e dezastroasă prin august deşi mai
tot grâul românesc se recoltează în iunie când înca nu e secetă.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu