Sunt mediocru. Cred că am spus-o destul de bine aici, aşa că
nu mai repet. Şi tocmai pentru că îmi place calea de mijloc mi-am ales o
meserie pe măsură. N-am vrut nici să dau cu sapa ori târnăcopul, sau să car
saci de ciment pe şantiere, să-mi strivesc degetele cu ciocanul, să-mi ard
retina cu aparatul de sudură ori să-mi expun găozul păros pe jumătate ieşit din
pantalon în apartamentul vreunei gospodine cu probleme la instalaţie. N-am vrut
să învârt 8 ore pe zi de un volan, ca într-o zi să ajung, grăbindu-mă, într-o
râpă sau în vreun pom. N-am vrut să spăl maţe de oaie sau să tranşez carcase
într-o fabrică zgomotoasă, să împing la pubele, să mătur străzi, să belesc
dinţii şi să mor într-un colţ, c-am legat două fire greşit, să alerg după
netrebnici sau să fiu chiar eu netrebnicul. Dar n-am vrut nici să stau în
spatele unei tejghiele ori a vreunei uşi, cu curul înfundat într-un scaun şi cu
mintea înfundată de hârtii şi pixeli, să hotărăsc destine din semnături şi să
produc doar cifre şi statistici, hârtii şi bani. N-am vrut nici să vindec
oameni, să-i salvez ori să fac lumea un loc mai bun, nu vreau să fiu un exemplu
pentru nimeni. Nu-s nici geniu, nu compun muzică, nu pictez, ocazional mai
măzgălesc ceva obscen pe-un colţ de hârtie.
Sunt cofetar. Mă trezesc la 4:30, uneori pun snooz-ul până
la 5:00 pentru că-mi place senzaţia. Mă cac, mă spăl, mănânc bine, îmi calc
uniforma, mă îmbrac şi apoi traversez tot Bucureştiul cu maşina sau în comun în
funcţie de circumstanţe. Sparg, cern, frec, amestec, cântăresc, torn, întind,
coc, fierb, prăjesc, caramelizez, dozez, poşez, asamblez, blanşez, topesc,
temperez, nivelez, pasteurizez, curăţ, tai, storc, rad, separ, emulsionez,
răcesc, încălzesc, hidratez sau usuc, miros, gust, pipăi şi privesc. Ridic,
desfac, împachetez, ambalez, sortez, depozitez, congelez şi decongelez,
calculez, creez, greşesc, repar, compar, notez, gestionez, deleg şi atenţionez,
ţip, îmi pare rău, stric, repar, mă tai, mă-nţep, dau cu sare, mă ard, mă
opăresc, mă curentez, mă trage curentu’, mă enervez, mă calmez, înjur, înjur,
înjur, înjur… plec. Câteodată la trei, câteodată la douăştrei, câteodată juma’
de an, dar mereu mă întorc. Mă simt singur şi nebun. Unde căcat sunteţi bă?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu