Glute-n pizda mă-tii!
Dacă ai fi întrebat pe cineva
acum zece ani ce-i ăla gluten, s-ar fi uitat la tine ca curca-n lemne. Astăzi,
intraţi deja adânc în secolul informaţiei şi al blogurilor, dacă întrebi pe
cineva ce-i ăla gluten, tot privire de curcă are, doar că mai încruntată. Cum a
ajuns deci pâinea noastră cea de toate zilele în pâinea care-ţi ia toate zilele
într-un timp atât de scurt? O fi glutenul într-adevăr ceva naşpa sau să fie tot
omul de vină? Recunosc că-i un subiect destul de greu de abordat pentru că
cercetătorii din domeniul alimentar şi medical sunt printre cele mai
inconsistente şi corupte fiinţe, aproape la fel de inconsistente şi corupte ca
politicienii. Deci să mă bazez în totalitate pe ceea ce spun ei la ora actuală
despre gluten ar fi o greşeală. Aş scrie ceva aici şi în secunda următoare un
parazit de internet ar începe să sugă ca o curvă bine plătită din simpla mea
intenţie de a-mi exprima părerea fără a o considera varianta corectă pentru
ceea ce ar trebui să creadă lumea despre acest subiect.
Aşa că ce pot face decât să-mi
folosesc bunul simţ pentru a trata subiectul? Şi bunul simţ îmi spune că pâinea
nu te prosteşte şi nu te omoară, la fel cum nici alcoolul nu distruge vieţi sau
ficaţi. Pentru că adevărata problemă nu e glutenul sau alcoolul ci doar omul.
Incapacitatea de a procesa alcoolul din cauza unui ficat bolnav din motive
genetice, abuzul de alcool din orice motiv şi consecinţele acestuia asupra
celor din jur strică reputaţia alcoolului şi pe mine mă deranjează asta. Pentru
că mie-mi place alcoolul, dar eu îi înţeleg scopul şi-i respect limitele. Alcoolul
ar trebui tratat după acelaşi principiu care spune că „armele nu omoară oameni
ci oamenii omoară oameni”. Căci o armă nefolosită e doar o bucată de fier
complexă, la fel cum şi alcoolul folosit în mod corespunzător nu e decât un
lichid. Şi nu e cu nimic mai periculos decât orice alt lucru băgat în gură.
Important e să ştii unde să te opreşti. Dacă bei o cantitate foarte mare de apă
într-un timp foarte scurt poţi muri la fel cum poţi muri şi dacă torni în tine
alcool ca boul, doar că probabil o să te doară mai rău. Asta nu înseamnă că nu
mai bem apă deloc, nu? Ci doar câtă trebuie. Bun... şi o să ziceţi: dar alcool nu
ne trebuie. Ei ba da, ne trebuie, căci într-o lume complexă ca asta în care
trăim, alcoolul e un prieten bun şi o unealtă sofisticată de care avem nevoie.
Dacă alcoolul îmi place, pâinea o
iubesc şi nu doar pâinea. Gogoşi, clătite, checuri, plăcinte, torturi, turte,
biscuiţi ori paste. Cred că nu există lucru pe pământul ăsta făcut din făină
care să nu-mi placă. Şi lucrul ăsta e valabil pentru toată lumea, chiar şi
pentru cei care nu au voie să o consume, pentru cei care au impresia că nu au
voie să o consume, dar şi pentru cei care o vorbesc de rău deşi în secret
tânjesc după ea ca nişte măicuţe mustind de poftă.
Celiacii sunt fără doar şi poate
participanţi involuntari în campania asta de defăimare a glutenului. Ei personal
nu au nici o vină şi nu au ales de bună voie să fie intoleranţi la gluten. Au
avut doar ghinion şi sunt, vă rog să mă scuzaţi pentru cinism, nişte rebuturi
genetice, nişte fiinţe care într-o lume mai
neprietenoasă decât cea pe care o cunoaştem noi cu toţii azi, ar fi pur
şi simplu moarte. O mare parte din vină, deşi tot involuntară, o au părinţii
care au adus pe lume astfel de copii. Rebuturi genetice la rândul lor, ducând
mai departe defecte ce se amplifică fără nici o îndoială de la o generaţie la
alta. Genetica e simplă şi e o curvă nenorocită. Nu-mi săriţi mie în cap
crezând că sunt vreun fel de neo-nazist dubios, căci nu sunt. Doar punctez
nişte aspecte reale pe care nimeni nu are stomacul suficient de tare să le
digere şi preferă să le ignore. Intoleranţa pentru gluten e o boală autoimună.
Cei care suferă de ea au scris în codul genetic o predispoziţie pentru o
sumedenie de alte boli autoimune. Dacă mediul oferă condiţiile ca vreuna din
ele să iasă la suprafaţă atunci asta o să se întâmple. Şi o alergie, la praf, să
spunem, e tot un răspuns autoimun al corpului. Şi tot mai multe studii, sper că
pe bune, căci pare să aibă sens, spun că mai toţi oamenii care sunt alergici au
în comun un lucru: nu au supt. N-au fost alăptaţi când erau mici. E un lucru de
bun simţ să-ţi alăptezi copilul. Toată lumea ştie că-i ajută sistemul imunitar.
Căcat! Şi animalele o ştiu. Dar din diverse motive, unele mai cretine ca
altele, multe mame aleg să nu-şi alăpteze copiii, iar altele pur şi simplu nu
pot, lucru care ne duce înapoi la discuţia cu rebuturi genetice şi deja simt că
am supărat o grămadă de oameni. Dacă vă face să vă simţiţi mai bine nici eu nu
mă consider un sac de material genetic prea decent, motiv pentru care nu
inteţionez să fac un copil cât timp sunt raţional. Dacă într-o zi o să mă
vedeţi împingând un căruţ pe stradă să ştiţi că mi-am pierdut raţiunea. Dar să
ne întoarcem... Deci părinţii, care de
cele mai multe ori aleg să facă copii din motive egoiste şi total greşite, după
ce că îşi înzestrează odraslele cu gene defecte, continuă să le diminueze
şansele la o viaţă cât de cât normală făcând alegeri stupide tot din motive
egoiste. Şi lucrurile nu se opresc doar la alăptat. Igiena excesivă şi
medicamentele folosite fără cap sunt motivele pentru care azi există astfel de
boli. Nu mă înţelegeţi greşit. Sunt fan spălat şi medicamente – au rezolvat o
grămadă de probleme care existau în trecut, dar de aici şi până la ignorarea
totală a importanţei mediului în care trăim e cale lungă. În cuvinte simple,
dacă aveţi un copil mic şi îl vedeţă că-şi mănâncă rahatul, lăsaţi-l să-ţi
mănânce rahatul. Nu tot timpul.. aşa, doar de câteva ori. Dacă scapă o jucărie
pe jos în praf pe trotuar, în autobuz pe unde a trecut un aurolac şi apoi o
bagă în gură lăsaţi-l. Da, probabil o să se îmbolnăvească, o să se aprindă ca
un girofar de la febră. Dacă aţi avut gene decente, decenţa să-l alăptaţi şi
grijă de el cum trebuie, atunci mai mult ca sigur o să supravieţuiască şi nu
numai că o să supravieţuiască, dar o să fie un adult sănătos, care o să hotărască singur dacă îşi bate joc de
sănătatea pe care tu împreună cu natura i-aţi oferit-o.
Spre exemplu pot alege să facă
parte din următoarea categorie care participă în mod intenţionat la defăimarea
glutenului şi anume cea a celor care cred că sunt intoleranţi la gluten. Ei
sunt într-adevăr bolnavi, doar că boala de care suferă se numeşte ipohondrie.
Ei sunt oameni care au avut noroc de gene bune, dar care au păţit ceva la
ultimul etaj din proprie vină sau a părinţilor şi celor care le-au trecut prin
viaţă. Ca nişte copii abuzaţi psihic ce sunt, odată ajunşi la maturitate îşi
caută victime pe care să le abuzeze psihic cu modul lor defectuos de a gândi şi
aici sunt incluşi şi cei care nu sunt ipohondri ci doar tâmpiţi de-a dreptul.
Şi ce loc mai bun decât internetul pentru a îi găzdui pe toţi. Aşa că dacă eşti
unul dintre ei şi ai nimerit pe blogul meu îşi spun încă odată, dacă n-ai
priceput din titlu: glute-n pizda mă-tii! Ieşi de pe blogul meu! Iar pe voi,
restul, care vă umeziţi numai la gândul unei baghete ori croissant vă aştept
aici şi saptămâna viitoare sau la o bere (cu alcool) dacă vrea cineva să mă
cunoască în persoană.
Te salut in calitate de rebut genetic si imi asum asta. Adica n-as pedepsi o fiinta umana, sa o aduc pe lume si sa fie ca mine.
RăspundețiȘtergereEsti mortales!!:))) Te-am descoperit prin chef Adrian Hadean, na, sunt pasioanata de gatit. La cei 26 ani ai tai le zici tare bine, bravo!!Mai vin, la o clatita, o bere si mai nou am descoperit digestivul, ala pe care scrie Jidvei:))) Glumesc, desigur, sunt antialcool,dar un pahar de vin merge ocazional.
RăspundețiȘtergereEsti mortales!!:))) Te-am descoperit prin chef Adrian Hadean, na, sunt pasioanata de gatit. La cei 26 ani ai tai le zici tare bine, bravo!!Mai vin, la o clatita, o bere si mai nou am descoperit digestivul, ala pe care scrie Jidvei:))) Glumesc, desigur, sunt antialcool,dar un pahar de vin merge ocazional.
RăspundețiȘtergereTipule, esti simpatic, si, pe langa simpatic, si destul de bine documentat. Despre bere ce stii?
RăspundețiȘtergere