Să spui ceva de
rău despre zahăr unui cofetar e ca şi cum l-ai înjura de mamă... şi toată lumea
vorbeşte de rău zahărul în ultimul timp. „Otrava dulce”, „Moartea albă”,
„Drogul alb”, toate titluri de tabloide, precursoare ale unor articole cu
deficit de informaţii ştiinţifice plauzibile şi verificabile, prost scrise,
citând nume obscure din lumea ştiinţei şi fabricând în acelaşi timp teorii ale
conspiraţiei în jurul informaţiilor ştiinţifice concrete, toate cu rolul de a
şoca.
Omul comun parcurge în zilele noastre un traseu informaţional mai scurt
decât un penis în repaus. Sursele de informare cele mai la îndemână sunt în
prezent site-urile de socializare, alte câteva site-uri nespecializate în informare
ştiinţifică, ziarele tabloide, revistele pentru pizde (glossy?), blogurile,
emisiunile tv din sfera entertainment-ului şi cam atât. Receptorul captează
informaţia aşa cum îi este prezentată şi cel mai des o asimilează ca atare.
Comoditatea şi prostia îl împiedică să pună la îndoială informaţiile ce îi sunt
prezentate. Şi apoi vin la mine tot felul de tâmpiţi speriaţi de ce scriu şi
spun toţi idioţii şi mă întreabă: „Dar ce putem folosi în afară de zahăr?” Şi
eu le răspund, cu cel mai mare drag şi cu sufletul împăcat că le-am putut fi de
ajutor: „Cânepă.” [...] „Cânepă?” , „Da,
cânepă, luaţi un snop, faceţi o funie, o puneţi în jurul gâtului, săriţi în gol
şi toate grijile voastre legate de zahăr o să dispară în maxim un minut. ”
M-am hotărât să încep
seria de articole cu acest ingredient, ingredientul suprem, sinonim cu dulcele
şi desertul, praful satanic blamat pentru toate relele de pe lume, pentru că
sunt foarte multe lucruri de spus despre el şi un singur articol n-ar fi
suficient pentru a înţelege cu adevărat ce e zahărul atât din perspectiva celui
care îl utilizează ca ingredient cât şi a celui care îl consumă ca substanţă
nutritivă.
Pentru a înţelege
ce e zahărul trebuie mai întâi să înţelegem ce e un carbohidrat. În primul rând un carbohidrat e un compus organic, un zaharid ce are rolul de a înmagazina
energia. Numele lui vine de la structura moleculei formată din atomi de carbon
şi apă (hidrogen şi oxigen).
Carbohidraţii pot
fi simpli cu una (monozaharide) respectiv
două (dizaharide) molecule sau
complecşi: oligozaharide – formate din
3 până la 9 monozaharide respectiv polizaharide
de la 10 până la câteva mii de monozaharide.
Biologic vorbind
carbohidraţii reprezintă energia solară captată de plante şi transformată
într-o formă de energie ce poate fi folosită de toate organismele vii. Pe
scurt, plantele se folosesc de dioxidul de carbon din aer, apa din sol,
clorofila-i specifică şi razele solare pentru a transforma energia
electromagnetică din lumină în energie
chimică ce ia forma unui carbohidrat, un monozaharid, glucoza.
Cele 3
monozaharide importante din punct de vedere nutriţional sunt glucoza, fructoza şi galactoza.
Există de asemenea 3 dizaharide importante: maltoza (glucoză – glucoză)
prezentă acolo unde amidonul este descompus fie de enzime germinatoare fie de
enzime digestive; lactoza (glucoză -
galactoză) zaharul care face ca laptele să fie dulce, fiind de asemenea cel mai
puţin dulce dintre dizaharide şi în final sucroza
(glucoză - fructoză).
Cu acest minim de
informaţii putem înţelege faptul că zahărul obişnuit pe care toată lumea îl
foloseşte, este pur şi simplu un carbohidrat, sucroză în proporţie de 99.98%
dupa standardele internaţionale pentru zahăr rafinat, restul de 0,02% fiind
urme de calciu, fier, potasiu şi apă captive în interiorul cristalelor. Fiind
un dizaharid, sucroza este formată dintr-o moleculă de glucoză şi o moleculă de
fructoză, deci atunci când mâncăm zahăr, ne hrănim doar cu glucoză şi fructoză
în proporţii egale.
Glucoza
reprezintă combustibilul celulelor vii, şi cum noi oamenii suntem un sac de
celule, avem nevoie de ea. Dar despre asta o să vorbesc în altă zi. Fructoza nu
e nimic altceva decât o moleculă de glucoză ai cărui atomi au fost rearanjaţi.
Deci practic, zahărul nu e nimic altceva decât energie chimică pură... produsă
de plante, rafinată de om, supraconsumată de cei lipsiţi de bun-simţ (DOOM
idiot), rău-famată datorită efectelor pe care le au tot asupra celor lipsiţi de
bun-simţ şi în final blamată şi demonizată de idioţii care nu sunt capabili să
îi înţeleagă simplitatea şi utilitatea.
A se continua...
În postarea următoare o să vorbesc despre toate
tipurile de zahăr utilizate în cofetărie.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu